mi-am amintit de copilarie cand mergeam in tabara la mare. 13 ore cu trenul. Plin de oameni cu bagaje. Printre ei si niste americani idioti pe care i-as fi luat la palme daca eram sora mea geamana din japonia. Thailandezi in masa stiu doar cifrele in engleza. Nu au nevoie de mai mult ca sa-si vanda marfa. E usor de inteles daca vrei, ca nu ai cum sa comunici mai mult cu ei. Cei doi americani veniti la surf si f..., evident ca aveau glumite idioate cu biata fata care incerca sa le vanda niste mancare in tren. Ei o intrebau daca o ia si colo si colo... ea raspundea politicoasa si zambitoare "yes"... M-am consolat ca ia injurat in thailandeza.
De dormit am dormit tun. A avut si trenul aproape o ora intarziere, asa ca am avut timp sa ma dezmeticesc si sa nu mai caut raspunsuri la intrebari de genul "unde sunt" "de ce" "cum de".
Nu mi-a placut ca cerul parea relativ inorat.. si ma frustrasem deja la gandul ca numai mie mi se poate intampla cand plec la mare sa ploua.. chiar daca marea e in thailnada.. ca la 2 mai imi iese des.
dar pana la urma am apreciat si partea asta.. mai ales pe vasul care m-a dus de la surat thani pe insula aleasa in ultimul moment in gara.
primul meu drum cu barca. pentru ca a fost un drum de 3 ore. cu un tangaj considerabil si resimtit in tot corpul. dar n-am depasit limita. am dormit. trezita din cand in cand de scartaitul din toate incheieturile ale vasului. n-ar fi deloc eroic sa mor aici.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu