duminică, 25 aprilie 2010

obama

M-am trezit subjugata de un pisic. Pisic care lipseste de 4 zile iar eu nu mai stiu cum sa zambesc.
...

luni, 22 februarie 2010

Epoca trocului

Relatia mea cu banii este una extrem de dubioasa. Eu ii urasc pe ei si ei pe mine. Nu de ieri. Nu de azi. De cand ma stiu.

Motiv pentru care il huidui deseori pe cel care i-a inventat. Nu ma intereseaza adevarul istoric, dau vina pe un singur individ din arborele nostru genealogic, care intr-o buna zi s-a gandit ca e mai simplu sa inveteze chestia asta.

Nu s-a gandit deloc la viitorul omenirii. S-a gandit numa la el, ca ii e mai bine sa nu mai mearga cu caruta la targ si sa faca schimb de faina pentru niste haine. Ca va putea sa se plimbe agale cu un buzunar burdusit de monezi si sa-si cumepre ce vrea.

Ei bine cred ca e momentul sa revenim putin la punctul in care lumea functiona pe baza de troc. Ce pot eu face ca sa te ajut pe tine sa mergi mai departe intr-un an de criza? Ce poti face tu sa ma ajuti sa merg mai departe? Sunt sigura ca se pot gasi puncte comune. La nivel personal (vezi talciocurile din VERDE in care lumea isi reinventeaza garderoba fara mari investitii) sau profesional, cred ca se va putea functiona in urmatorul an pe facand troc cu diverse lucruri/fapte/vorbe. La nivel individual sau de companie. Vor exista cu siguranta momente in care balanta se va apleca mai mult in favoarea uneia dintre partile implicate, insa n-ar trebui sa fie luat in seama un astfel de impediment. Regulile jocului sunt mai dure acum decat altadata. Conteaza a fiecare sa faca un pas inainte. Va veni si momentul cand balanta se va echilibra, si cel care a fost mai avantajat va recompensa ajutorul primit un darnicie si neumbrit de "mie ce imi iese".

marți, 17 noiembrie 2009

voteza

nu stiu de ce-mi tot amintesc zilele astea de alegerile din '96. cred ca atunci am avut multi dintre noi sentimentul ca putem schimba ceva. generatia around 30 yo, speram sa schimbam un iliescu cu un constantinescu. parea solutia tuturor problemelor noastre. ne-au tinut isonul si scos in strada, la vot, cei de la protv. ce vremuri cu efervescenta creatoare.

aveam 25 de ani, primul job (am aterizat direct intr-un radio), o iubire a la "romeo si julieta", ma mutasem de acasa. si mai trebuia sa bifez la realizari si viata socio-politica a romaniei cu un vot.

dar nu despre asta imi amintesc cu placere. ci despre gasca din deva cu care-mi petreceam timpul. rebelii fara cauza a orasului. era mai mari ca mine cu o generatie. se formasera pe vremea lui ceausescu, insa crescusera cu led zeppelin si doors. deva era un oras aparte. aveam un fel de televiziune prin cablu inca de prin 85. unii (mai un secretar de partid, vreu medic sau sef de ceva) aveau antene parabolice. de la ei porneau cabluri spre rude, care scapau spre preteni. si tot orasul era impinzit. la inceput era de tot rasul faptul ca vedeai exact ce vede titularul de antena (acelasi film la o scara intreaga si daca ala se plictisea si dadea pe alceva ....). pentru mine e clar acum ca accesul la acel tip de informatie a schimbat mintea multora. le-a aratat in primul rand ca se poate si altfel decat intr-o societate in care ca mai buna pila a ta este doamna de alimentara sau cea de la librarie in functie de preferinte. si camania "free your mind" a celor de la mtv a lasat urme in orasul meu.

revenind la gasca, baieti cititi si culti, blazati intr-un oras prea mic pentru visele lor mari. asa ca votul din 96 a parut pentru multi dintre noi poarta spre o lume de neinchipuit: cu libertate si respect, cu obligatii si drepruri. o lume atinsa doar de cei (din gasca) care au emigrat in canada.

asa ca ziua votului a fost cu actiuni de mobilizare a prietenilor de a merge la vot. un loc de actiune "cafeneaua", punctul de petrecere a multului timp liber pe care-l aveam atunci. insa in ziua aia in cafenea nu puteai sa intri daca nu aratai ca ai fost la vot. era acolo unul dintre baieti -bibanu'- care verifica buletinele daca au stampila de votat. nu aveai nu primeai suc. era acolo si fisher, venit special din ungaria sa voteze. stateau amandoi la o masa la intrare si beau bere si verificau stampile. o zi intreaga. nu stiu daca unii au votat de dragul unei sticle de bere sau de dragul unui vot bine plasat. important este ca au votat.

m-a dezamagit groznic constantinescu. dar nu regret ca am mers la vot in ziua aia. mi-am castigat dreptul de a fi dezamagita si de a bea o bere.

si asta am sa fac si anul asta. ma duc la vot. nu stiu inca daca o sa anulez votul sau o sa votez cu cel mai mic rau.

ps: imi vine sa nu servesc duminica decat pe cei care fac dovada ca au mers la vot. nu ma intereseaza cu cine voteaza. nu ma intereseaza daca au anulat votul. daca au scris intr-un colt ca vor legalizarea prostitutiei. important e sa voteze. n-am s-o fac pentru ca-mi lipseste entuziasmul avut in 96. atunci credeam in minuni rapide. ultimul an mi-a stors ultimul gram de energie. dau rateuri dupa rateuri. pana acum nu mi-a pasat daca cei din parlament sau presedintele isi duc la capat promisiunile electorale. vedeam in jurul meu suficient de multi oameni sa schimbe lumea pe cont propriu. insa acum mi se par prea putini. dar tot am sa merg la vot. ca sa am dreptul de a fi dezamagita inca o data.

ps2: Inspirata de

marți, 27 octombrie 2009

insist

stiti genul de persoana abia cunoascuta, cu care esti nevoit sa stai intr-un spatiu comun o perioada mai indelungata (gen camera de hotel/spital), care te intreba ceva personal din prima?... tu raspunzi evaziv ca sa scapi... si nu se opreste, sare la nivelul doi de intimitate, mai bagand o intrebare la care nu raspunzi nici daca e pusa de un prieten bun.

sta cu mine in camera acum.

luni, 28 septembrie 2009

Ochii tatalui

Tata avea ochii albastrii. Daca era fericit erau ca un cer senin de vara cu cativa nori razleti, albi si pufosi, in care ghicesti animale fantastice si fluturi albi. Daca era furios, ochii lui aduceau a furtuna. Se inchideau la culoare, apareau fulgere si auzeai tunete.
Batranetea sau boala i-au scimbat ochii in ceva lipsit de expresivitate. Nu stiu daca a fost o forma de autoaparare ca sa nu-i vedem suferinta, dar parea ca nu se mai intampla nimic in el.

vineri, 19 iunie 2009

n-am timp

M-am dus la banca sa iau un card. Il dadusem la refacut pentru ca il uitasem in bancomat. Senina ii spun doamnei ca trebuia sa-l iau acum trei saptamani. Dispare in arhiva. Revine de cateva ori, verifica ceva pe calculator. Dispare. Revine. In final apeleaza la inca o colega. Se agita, cauta. In final apare cu plicul. 'Domnisoara... trebuia sa veniti acum 3 luni nu acum 3 saptamani'. 

Cand naiba au trecut 3 luni?!!!!!!  Cum naiba au trecut?!!!

Fiecare zi mi se pare nesfarsita. La final insa nimic din 'to do list' nu e bifat. Si totusi am muncit toata ziua. Si totusi n-am facut nimic.

Zilele sunt pe repeat, ca un cantec preferat. Imi place ce fac. Iubesc cafeneaua si copacul. Ma simt protejata de cei cu care lucrez. In ciuda multor probleme, am sentimentul ca am sansa unica de am decide viata mai mult ca altii. Si atunci de unde sentimentul asta de irosire?

Si apropo de melodi care iti urmaresc ziua. My last obssesion is 

luni, 11 mai 2009

cum sa te enervezi intr-o zi de luni

astept un plic important. presupun ca postasul nu ne-a gasit acasa asa ca ma duc sa caut vreun aviz. din cutia postala scot juma de kilogram de meniuri (majoritatea de pizza). pe cutia noastra sta scris falnic: NU PUNETI RECLAME.
asta mai zielele trecute. 
azi vad mormanul si-mi zic: ia sa le spun eu oamenilor astia sa-si anunte firmele care le distribuie pliantele ca daca intalnesc sticker-ul cu mesajul de mai sus, sa respecte dorinta celui care si-a impodobit cutia postala cu asa ceva.
Sun la primii: Total Pizza. Domnul respectuos la doleanta mea. Si spune ca transmite mai departe. Cea mai piaristica atitudine. Chiar daca a inchis si a spus "a sunat o nebuna si a zis sa nu mai punem reclame... bla bla bla... ha ha ha". A treia pizzerie (pizza venetia) la fel. Piaristic,  frumos.
Insa domnul de La Coronna a fost de mare exceptie. Cum adica sa nu puna? Ca daca cel care a pus sticker-ul s-a mutat si noul locatar vrea reclame dar i-a fost lene sa dea jos ala? Ca de ce nu reciclez (basca mi-a sarit din cap la replica asta)? Totul pe un ton ironico busito-n nas, de parca imi zicea prin fiecare cuvand: cucoana traiesti in Romania. De unde mama naibii sa-ti respect eu dorinta asta? Imi doream din suflet ca discutia sa fie inregistrata dar "pentru imbunatatirea serviciilor noastra aceasta conversatie poate fi inregistrata" nu-i cand ai nevoie de ea.

Punctul culminant (dupa ce m-a intrebat si ce masuri legale pot lua impotriva lor daca nu respecta o astfel de dorinta): materialele noastre sunt pe hartie reciclata, deci nu se taie copaci pentru ele!!!! Ditamai hartia lucioasa de 125 (cei care se ocupa de materiale promotionale stiu ce spun acum) straluceste in fata mea, razandu-mi in nas. 

M-am balbait nu alta de furie (oricum spre final aveam 24 cu 15 tensiunea si ma aveam putin si explodam, lucru greu de realizat). HARTIE RECICLATA!!! Conversatia s-a incheiat pe un "la revedere Claudia" de parca crescusem impreuna pe cetatea Devei. 

Acum ca m-am calmat... cum facem? Facem un site pe care ii  trecem pe cei care nu respecta sticker-ul? Le bombardam mailul cu plangeri si sesizari? Ne luptam pentru o lege in care materialele promotionale de genul asta sa fie facute obligatoriu pe hartie reciclata? Da-ti 'cu ideea'.

PS: bravo irina pentru Salveaza un copac!
PS2: acum sunt 3 stickere pe cutia noastra postala... sa vad pe cine mai sun dupa asta.