Ochii tatalui

Tata avea ochii albastrii. Daca era fericit erau ca un cer senin de vara cu cativa nori razleti, albi si pufosi, in care ghicesti animale fantastice si fluturi albi. Daca era furios, ochii lui aduceau a furtuna. Se inchideau la culoare, apareau fulgere si auzeai tunete.

Batranetea sau boala i-au scimbat ochii in ceva lipsit de expresivitate. Nu stiu daca a fost o forma de autoaparare ca sa nu-i vedem suferinta, dar parea ca nu se mai intampla nimic in el.