marți, 10 februarie 2009

pietre ude

pe malul marii (noastre, la 2Mai) am pornit in cautare de scoici (intregi) si pietre frumoase. fac asta ori de cate ori ajung pe malul unei garle.
nu ma lecuiesc sa caut si pietre, desi de fiecare data am deziluzia unei pietre frumoase. pentru ca de fiecare data pietrele cand sunt ude au striati/culori/inflexiuni miraculoase. si mai apoi, cand se usuca, sunt urate. poat e exagerat cuvantul "urate" insa oricum departe de prima impresie.
asa patim si cu oamenii. cand ii cunoastem prima oara stralucesc in soare, poleiti de miracole si imagini halogramatice (daca nu exista cuvantul, asta e:)). pe urma, viata le ia din culoare.

Un comentariu:

  1. Code, ce-ar fi daca ai uda din cand in cand 'pietrele'? Ar deveni la fel de frumoase ca inainte? Si daca le-ai tine tot timpul intr-un bol cu apa? Metaforic vorbind... :)

    RăspundețiȘtergere