nu ma lecuiesc sa caut si pietre, desi de fiecare data am deziluzia unei pietre frumoase. pentru ca de fiecare data pietrele cand sunt ude au striati/culori/inflexiuni miraculoase. si mai apoi, cand se usuca, sunt urate. poat e exagerat cuvantul "urate" insa oricum departe de prima impresie.
asa patim si cu oamenii. cand ii cunoastem prima oara stralucesc in soare, poleiti de miracole si imagini halogramatice (daca nu exista cuvantul, asta e:)). pe urma, viata le ia din culoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu